Connect with us

HeyNews.ro

Karym, un tată erou! Ce sacrificii incredibile a făcut pentru fiul lui: ”Să te naști sărac nu este o alegere, alegerea o facem fiecare dintre noi… să luptăm sau să renunțăm!”

Vedete

Karym, un tată erou! Ce sacrificii incredibile a făcut pentru fiul lui: ”Să te naști sărac nu este o alegere, alegerea o facem fiecare dintre noi… să luptăm sau să renunțăm!”

Un cunoscut artist de la noi are o poveste de viață după care ar putea să se facă un film la Hollywood, o dramă care ar candida cu succes la Oscar. Ce sacrificii incredibile a făcut pentru fiul lui: ”Să te naști sărac nu este o alegere, alegerea o facem fiecare dintre noi… să luptăm sau să renunțăm!”

Karym, căci despre el este vorba, este unul dintre cei mai cunoscuți artiști de la noi și, culmea, este tot timpul cu zâmbetul pe bune, dispus să îi ajute pe cei din jur cu aceeași bucurie pe care o are atunci când urcă pe scenă, să cânte. Doar că, în spatele zâmbetului său se ascunde o dramă greu de închipuit. Pentru că, până să ajungă artist, Karym a fost nevoie să lupte, la propriu, pentru supraviețuire. Și nu doar pentru supraviețuirea lui, ci și pentru a fiului său, sacrificiile făcute pentru copil fiind demne de trecut la definiția cuvântului ”tată” din dicționar. Artistul a făcut dezvăluiri cutremurătoare despre viața lui pentru cei de la wowbiz.ro.

„Știu că oamenii mă văd altfel acum, cu toată expunerea din social media, datorită meseriei mele, însă foarte puțini știu că practic eu în viață nu am pornit de la zero cum s-ar putea spune… ci chiar mai jos de zero. Da se poate și o să vă explic. În primul rând pentru cei care nu știu, eu provin dintr-o familie cu 5 copii care locuiau într-o casă cu chirie dată de stat pe vremea lui Ceaușescu. Neajunsurile de toate felurile m-au urmărit toată copilăria. Hainele împrumutate, pomana, milă celor din jur, rușinea pe care o simțeam pe la 13-14 ani când mama venea de la cantină cu sacoșele de mâncare, sunt lucruri care m-au marcat. Toți copiii seară intrau în casă la desene, la film, dar noi nu, pentru că nu aveam cablu și televizorul alb negru prindea câteva posturi, cu purici, și mai mereu tata se uită la știri”, își începe Karym povestea.

Karym la vârsta de 7 ani

”De parcă toate astea nu au fost suficiente, în urmă unor inundații extreme am pierdut și casa în care stăteam cu chirie… a rămas în picioare doar o singură cameră. Toți copiii am stat un an întreg pe la neamuri și ne duceam și la școală până când părinții au reușit să ridice la loc camerele căzute, din ce au putut și cum au putut. După ce am fost din nou reuniți am mers înainte cu aceleași probleme… învățatul la lumina lumânării pentru că aveam curentul tăiat regulat, iar părinții nu și permiteau să țină pasul cu datoriile și facturile, aveam mâncare luată pe datorie, pe caiet cum se zice, eram umiliți că nu suntem la fel ca ceilalți copii, că nu avem la fel ca ei etc…

Aceste lucruri ne-au marcat pe toți, dar pe mine în special pentru că eram băiatul cel mai mare și înțelegeam foarte bine cum stau lucrurile, ceilalți erau mai mici și nu și puneau foarte multe întrebări. Iernile în care dormeam toți șapte într-o cameră pentru a ne încălzi la o singură sobă, pentru care cu greu părinții făceau rost de lemne, sunt lucruri pe care nu le uiți niciodată. Când ne am făcut mai mari lucrurile s-au mai schimbat. După ce am făcut armata am plecat în străinătate unde am muncit ani de zile și lună de lună trimiteam aproape toți banii acasă. Vreau să mai menționez aici că am renunțat la liceu tocmai pentru că ceilalți să continue școala, era imposibil pentru părinți să ne țină pe toți. Am încercat de 3 ori să termin liceul, dar fără succes, întotdeauna aceleași probleme. Degeaba am învățat într-o vară la 9 materii să dau diferențele unde am luat examenele cu 10 la toate nouă… a fost imposibil să-l termin. Nu te poți duce în papuci la școală mai ales când ești adolescent”, povestește Karym pentru sursa citată.

O copilărie dificilă l-a făcut pe Karym ca, acum mulți ani, să ia drumul străinătății, să plece din țară încercând, la fel ca și mulți alți tineri, să își facă un rost. ”După câțiva ani în străinătate m-am însurat, dar nu a fost nici dragoste la prima vedere nici altceva, m-am însurat pentru că a venit copilul și pentru că nu am vrut să renunț la el, altfel lucrurile se puteau rezolva foarte ușor… Pur și simplu am ținut cu dinții că primul copil să trăiască. Știam că va fi o căsnicie eșuată, ea avea doar 17 ani. Pentru o viață mai bună, acum că aveam familie, am reușit să-mi deschid un business care din păcate nu a mers, poate pentru că toți banii pe care îi făceam îi împărțeam și ajutam pe cei cu probleme. Fosta soție s-a dovedit că nu prea are instincte materne și am luat decizia de comun acord ca ea să plece în străinătate, mai ales că și dorea foarte mult să scape de creșterea copilului, lucru care i se părea o povară. La scurt timp după ce a plecat, lucrurile s-au răcit, era firesc, știam asta, avea 19 ani, găsise libertatea… Am dat-o în judecată pentru custodie, ne-am judecat ani de zile… Într-un final am „câștigat” și nu intru în detalii pentru că sunt lucruri pe care Angel, băiatul meu, le va afla la timpul potrivit”, povestește, fără să fie măcar furios, Karym.

Doar că, devenit, brusc, un tată singur, problemele au reapărut. ”Lupta a fost cruntă, copilul mic, sprijin nu aveam acasă, mama era plecată în Italia. Atunci m-am pus pe treaba, scutece deja învățasem să schimb, am învățat să gătesc în acea perioada foarte bine. Nu puteam să muncesc normă întreagă, iar seara, pentru că lumea să nu mă vadă, mă duceam și împărțeam pliante pentru o companie. Mă duceam pe jos și de multe ori cu copilul în brațe, iar înainte stăteam la coadă la lapte praf dat de asistență socială, așteptăm cu orele. Înainte de a-l da la grădiniță, cea mai mare problema a venit… Angel se îmbolnavea foarte des, răcea… Era foarte probabil să facă astm dacă nu începeam un tratament de lungă durata, am fost nevoit să-i cumpăr aparat de aerosoli și îi făceam în fiecare zi. Pentru a-l cumpără a trebuit să-mi vând ceva lucruri să strâng banii. Nopți nedormite în care îl ascultăm cu urechea dacă respiră, cum respiră, drumul la injecții lunar, din șase în șase ore. Iarna era crunt, în special injecțiile de la 12 și șase dimineața…

Cred că în perioada aia am îmbătrânit cel mai mult, oboseală a fost cruntă, ajunsesem să cântăresc 55 de kg. M-a ajutat și familia și le sunt recunoscător, însă tot nu era suficient, dar era ca o mâna cerească atunci când venea ajutorul. Depresii… nici nu mai știu câte au fost, îmi venea să-mi iau lumea în cap, dar mă uităm la el, îmi spunea ”tati” și în momentul ăla nu știu de unde parcă mă umplea de putere și mă făcea să merg mai departe. Când s-a făcut mai mare, lucrurile s-au îmbunătățit. Au început să se lege, reușeam să fac ceva, puteam pleca de acasă, grădinița o făcea la program prelungit. Îl luăm la ora 16:00 și așa am putut să-mi fac planuri, să sper la un viitor mai bun. La 7 ani mi-am luat copilul m-am urcat în avion și am plecat în Franța, la muncă. Aceleași lucruri, muncă de dimineață până seară, copilul la școală… trezește-l la 5 dimineața, du-l la babysitter pentru 2 ore pentru că el începea școală la 8, iar eu la 7 trebuia să fiu la muncă, la fel de greu ne era, însă nu mai aveam lipsuri”, mai spune Karym.

Din fericire, pare-se, rugăciunile pentru o viață mai bună i-au fost ascultate. ”După o perioada stată în Franța, am revenit acasă… Angel era mai mare, puteam face ceva. Mi-am început cariera muzicală și am reușit să îmi îmbunătățesc viața până în ziua de azi. Azi, viață pe care o trăiesc, chiar dacă nu e una luxoasă, este vis pe lângă toate câte am trecut. Mie, în ziua de azi, mi se pare de domeniul fantasticului ca băiatul meu să nu aibă șosete, un caiet sau un pix cu care să scrie la școală… M-am învinovățit mult timp, până să înțeleg că de fapt nu a fost vina mea și că în condițiile date nu știu câți bărbați s-ar fi descurcat mai bine. Știu că acolo, undeva, sunt părinți care se luptă să supraviețuiască la fel cum am făcut-o eu. Nu am nevoie de milă și nu caut să stârnesc compasiunea oamenilor, vreau că oamenii care trec prin aceste momente să nu și piardă speranța, să înțeleagă că nu sunt singuri, că nu sunt blestemați, așa cum credeam și eu în momentele când eram la pământ și simțeam că nu mai pot. Să înțeleagă că nu toți oamenii se pot naște bogați, unii dintre noi trebuie să luptăm și asta nu este o rușine. Să te naști sărac nu este o alegere, alegerea o facem fiecare dintre noi… să luptăm sau să renunțăm!”, a mai spus Karym, în singura spovedanie publică pe care a avut-o cu privire la trecutul dificil pe care l-a avut de înfruntat, în exclusivitate pentru wowbiz.ro.

Karym și Celia

Comentariile venite din partea voastra cu privire la articolele prezentate pe website-ul nostru sunt apreciate de autorii materialelor si de ceilalti utilizatori, daca sunt exprimate intr-un limbaj decent. Ne rezervam dreptul sa nu publicam sau sa inlaturam de pe www.HeyNews.ro acele mesaje, comentarii, opinii care aduc injurii celorlalti vizitatori sau incurajeaza ura de rasa, religie si sex.

comentarii

Dacă ai un subiect despre care vrei să scriem sau ai surprins imagini foto sau video cu o vedetă scrie-ne pe adresa de e-mail heynewsro@gmail.com.

Lasa Comentariu

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Mai Multe in Vedete

To Top
error: Contentul este protejat!